calificație definitie

13 definiții pentru calificație

calificație sf [At: ODOBESCU, S. II, 125 / V: ~ țiune / Pl: ~ii / E: fr qualification] 1-3 Calificare (1-3).
calificațiúne sf vz calificație
CALIFICÁȚIE, calificații, s. f. (Înv.) Calificare. – Din fr. qualification, lat. qualificatio.
CALIFICÁȚIE, calificații, s. f. (Înv.) Calificare. – Din fr. qualification, lat. qualificatio.
CALIFICÁȚIE, calificații, s. f. (Învechit) Calificare (2). Calificația ce da persoanelor despre care vorbea era atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fier roșu pe frunte. BOLINTINEANU, O. 378.
CALIFICÁȚIE, calificații, s. f. (Înv.) Calificare. – Fr. qualification (lat. lit. qualificatio).
calificáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. calificáția (-ți-a), g.-d. art. calificáției; pl. calificáții, art. calificáțiile (-ți-i-)
calificáție s. f. (sil. -ți-e), art. calificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. calificáției; pl. calificáții, art. calificáțiile (sil. -ți-i-)
CALIFICÁȚIE s. v. calificare.
CALIFICÁȚIE s.f. Calificare. [< fr. qualification].
calificați(un)e f. atribuirea unei calități sau a unui titlu.
*calificațiúne f. (mlat. qualificátio, -ónis). Acțiunea de a califica. – Și -áție și -áre.
calificație s. v. CALIFICARE.

calificație dex

Intrare: calificație
calificație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e