calicie definitie

15 definiții pentru calicie

calicíe sf [At: LB / Pl: ĭi / E: calici + -ie] 1 Sărăcie (1). 2 Cerșetorie. 3 Avariție.
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
CALICÍE s. f. 1. Stare de calic (1), sărăcie extremă, mizerie. Ciumă și calicie! Spitalele și mănăstirile pline de bolnavi și de cerșetori. GHICA, S. 492. Nu mă duc la sărăcie, Nu mă duc la calicie. PĂSCULESCU, L. P. 273. Decît în calicie, Mai bine la haiducie! TEODORESCU, P. P. 290. 2. Zgîrcenie, avariție. Se mîhni pînă în suflet Prometeu cînd văzu pînă unde merge calicia zeului zeilor. ISPIRESCU, U. 85.
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.
calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei
calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei
CALICÍE s. v. zgârcenie.
CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Calicie ≠ galantomie
CALICÍE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie
calicie f. 1. sărăcie: ai avut drept sceptru un băț de călicie AL.; 2. sgârcenie.
calicíe f. Cerșitorie. Mare sărăcie. Mare avariție.
calicie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.
CALICIE s. avariție, calicenie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (pop.) scumpenie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)

calicie dex

Intrare: calicie
calicie substantiv feminin