Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru calicenie

calicénie sf [At: JIPESCU, O. 4 / Pl: ~ii / E: calici + -enie] 1-3 Calicie (1-3).
CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.
CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Calic + suf. -enie.
CALICÉNIE s. f. (Rar) Calicie. – Din calic + suf. -enie.
calicénie (-ni-e) s. f., art. calicénia (-ni-a), g.-d. calicénii, art. calicéniei
calicénie s. f. (sil. -ni-e), art. calicénia (sil. -ni-a), g.-d. calicénii, art. calicéniei
CALICÉNIE s. v. zgârcenie.
CALICÉNIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
CALICENIE s. avariție, calicie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (pop.) scumpenie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.)
calicenie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.

calicenie definitie

calicenie dex

Intrare: calicenie
calicenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e