calemgiu definitie

9 definiții pentru calemgiu

calemgíu [At: ZILOT, CRON. 77 / V: ~engíu / Pl: ĭz / E: tc kalemgçi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcționar de cancelarie Si: (înv) conțopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar. 4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
calemgíu (înv.) s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii (-gi-ii)
calemgíu s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii
calemgiu m. scriitor la calemul Divanului, logofăt de vistierie: dieci de vistierie și calemgii GHICA. [Turc. KALEMDJI].
calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.

calemgiu dex

Intrare: calemgiu
calemgiu substantiv masculin