calembec definitie

10 definiții pentru calembec

calembéc sm [At: ALECSANDRI, T. 1237 / E: tc kalembek] (Tcî) 1 Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor, nedefinit mai îndeaproape. 2 Lemnul acestui arbore, din care se fac mătănii.
CALEMBÉC s. m. (Înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.
CALEMBÉC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Din tc. kalembek.
CALEMBÉC s. m. (Turcism învechit) Specie de arbore exotic cu lemnul negru, fin și plăcut mirositor. Dacă Radu s-ar îndeletnici... Cu vînzare de cutnii și metanii de calembec? ALECSANDRI, T. 1237.
CALEMBÉC s. m. (Turcism înv.) Specie de arbore exotic, cu lemn negru, plăcut mirositor. – Tc. kalembek.
calembéc (înv.) s. m.
calembéc s. m.
calembéc s. m. – Specie de arbore exotic. Tc. kalambak (Șeineanu, III, 26; Meyer 169; Lokotsch 1155); cf. it. calambucco. Sec. XVI, înv.
calembec n. soiu de lemn negru din India, foarte mirositor: mătănii din calembec AL. [Turc. KALEMBEK].
calembéc n. (turc. kalembek). Vechĭ. Un fel de lemn negru mirositor din India. V. abanos.

calembec dex

Intrare: calembec
calembec substantiv masculin