calem definitie

11 definiții pentru calem

calém sn [At: ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kalem] (Tcî) 1 Administrație publică. 2 Cancelarie.
CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Tc. kalem.
calém (înv.) s. n., pl. calémuri
calém s. n., pl. calémuri
CALÉM s. v. administrație, cancelarie.
calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv.Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”.
calem n. 1. biurou, cancelarie: la ce călem slujești? FIL.; 2. administrațiune publică: cumpără mai întâi calemul vinăriciului și al oieritului FIL. [Turc. KALEM, lit. condeiu].
calém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kalem, trestie, condeĭ, d. vgr. kálamos. V. călimară). Vechĭ. Cancelarie, bĭuroŭ, oficiŭ. Administrațiune publică.
calem s. v. ADMINISTRAȚIE. CANCELARIE.

calem dex

Intrare: calem
calem substantiv neutru