calcopirítă sf [At: ENC. TEHN. 399 / Pl: ~te / E: fr chalcopyrite] Sulfură naturală de fier cristalizată, metalică, compactă, galben-verzuie.

CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier cristalizată, metalică, compactă, galbenă-verzuie. – Din fr. chalcopyrite.

CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier cristalizată, metalică, compactă, galbenă-verzuie. – Din fr. chalcopyrite.

CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfura naturală de cupru și fier.

CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier. – Fr. chalcopyrite.

calcopirítă s. f., g.-d. art. calcopirítei

calcopirítă s. f., g.-d. art. calcopirítei

CALCOPIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. chalcopyrite, cf. gr. chalkos – aramă, pyrites – pirită].

CALCOPIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. chalcopyrote)

CALCOPIRÍTĂ f. Sulfură naturală de cupru și fier, de culoare galbenă-verzuie. /<fr. chalcopyrite

calcopirită f. mineral compus din aramă, fier și sulf.

*calcopirítă, V. halcopirită.