calciu definitie

2 intrări

20 definiții pentru calciu

CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de combinații. 2. Sare a calciului (1), întrebuințată ca medicament în anumite cazuri de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.
CÁLCIU s. m. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspîndit în natură sub formă de săruri (carbonat, clorat, sulfat, fosfat). 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament cu scop preventiv și curativ în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. Injecții de calciu.
CÁLCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspândit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium.
cálciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. cálciul; simb. Ca
cálciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. cálciul; simb. Ca
ACETILURĂ DE CÁLCIU s. v. carbid.
CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].
CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium)
CÁLCIU n. Metal de culoare albă-argintie, răspândit în natură sub formă de compuși, având diferite întrebuințări în construcții, în industrie, în medicină etc. [Sil. -ciu] /<fr. calcium
calciu n. metal alb gălbuiu ce se scoate din var (izolat de Davy în 1908).
*cálciŭ n. (d. lat. calx, cálcis, var). Chim. Un metal alb galbiŭ bivalent care se obține descompunînd calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.
Ca, simbol chimic pentru Calciu.
CALCIU (< fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848°C; p. f. 1.439°C), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius.
CALCE-CALCIU subst. „buruiană” (DLR) și blg. Кaлчo, srb-cr. Kalča, derivat deWei- gand din st. Kalinikos. (v. Partea I, Calinic). 1. Calce b. (16 B VI 8); – C. (Gorj 343). 2. Calcea (16 B I 79, V 425; 17 B I 20); Calcia, fam. (Tel 58); – diac scris și Calcio (Cat; Ț-Rom 171; Fior 120; 13-15 B 127). 3. Călcea (Isp III1); Călceia f. (17 AI 52); Călcești (17 B I 263; II 215; AO III nr. 16). 4. Cîlce (17 A IV 150);- Ioan (16 A IV 148); -ești s. (Tis; Mus). 5. Calciu pren. (RA; – C. (Bîr I); Calciul boier din Vlașca (BCI V 188; PGov f° 17; Div 67); – (17 BI 439, II 46); -Roșu (16 B III 141); – popa (Hur 92) și t. (Mus);- țig., 1585 (Has, Cuvente I 31) etc. 6. Cf. Călciurescu act.
a avea o cădere de calciu expr. (adol.) a ejacula
a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.
ai nevoie de un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singur(ă)? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?
calciu s. n. 1. șampanie. 2. întăritoare / energizantă.
te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singură? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?

calciu dex

Intrare: calciu
calciu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -cĭu
Ca simbol
Intrare: Calciu
Calciu