calamină definitie

2 intrări

12 definiții pentru calamină

CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea acestuia. – Din fr. calamine.
CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.
CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.
calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne
calaminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calamineáză
calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne
CALAMÍNĂ s. (MIN.) hemimorfit.
CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina].
CALAMINÁ vb. refl. a se acoperi cu calamină. (< fr. calaminer)
CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)
CALAMÍNĂ ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /<fr. calamine
*calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat natural de zinc, fosforescent pin frecare. V. tutea.

calamină dex

Intrare: calamină
calamină substantiv feminin
Intrare: calamina
calamina verb grupa I conjugarea a II-a