calambur definitie

14 definiții pentru calambur

CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour.
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour.
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc, pe deosebirea de sensuri a unor cuvinte similare ca pronunțare. Anecdota, calamburul – acolo fiind la preț, Cată-le prin almanahuri, și vei trece de isteț. VLAHUȚĂ, O. A. 76.
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemănătoare ca formă. – Fr. calembour.
calambúr s. n., pl. calambúruri
calambúr s. n., pl. calambúruri
CALAMBÚR s.n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreză. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stâlcea cuvintele franțuzești].
CALAMBÚR s. n. 1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiți ca sens; parahreză. 2. problemă enigmistică bazată pe echivoc. (< fr. calembour)
calambúr (calambúruri), s. n. – Joc de cuvinte. Fr. calembour. – Der. calamburgiu, s. m. (amator de jocuri de cuvinte).
CALAMBÚR ~uri n. Joc de cuvinte bazat pe asemănarea sonoră a unor cuvinte cu sens diferit. /<fr. calembour
calambur m. joc de cuvinte bazat pe asemănarea sunetelor, iar nu a sensurilor: când nu-ți sună în buzunare, pătimești de gălbinare (= galbeni n’are). PANN.
*calambúr n., pl. urĭ (fr. calembour). Joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemănare de cuvinte, precum: Nu mînca așa de repede, c’aĭ să te’necĭ. – Imposibil! Știŭ să’nnot!
calambur1 (fr. calembour „glumă”), figură cu efect umoristic, derivată prin compunere din toate celelalte figuri care exprimă în primul rând echivocul, precum și din cele care au la bază similitudinea de sunete (A): „Nu contest că femeile au rostul lor pe lume. Dar odată ajunse neveste, îți strică toate rosturile.” (T. Mușatescu) Sin. parachreză.
calambur-anecdotă2 (fr. calembour), figură de compoziție realizată cu ajutorul celorlalte figuri (simple) generate de echivocul fonologic și lexical și încadrate într-o mică relatare, al cărei final îl reprezintă o expresie sau un enunț cu efect de poantă (P): „Tot asemine voi păstra cea mai adâncă taină asupra unui război omeric [hiperbolă] avut cu niște amazoane [metaforă] în catrințe, care culegeau poame într-o livadă, și care văzându-ne că sărim peste un gard și că înaintăm spre ele ca niște zmei [comparație hiperbolică], spre a le lua câteva poame, au început a ne împroșca cu coarne, râzând și strigându-ne: «Nu șuguiți, domnilor, cu coamele, că vi se pot prinde de frunte». Noi am răspuns cu mărinimie că nu, suntem însurați.” (V. Alecsandri)

calambur dex

Intrare: calambur
calambur substantiv neutru
Intrare: calambur-anecdotă
calambur-anecdotă substantiv neutru