calamandros definitie

12 definiții pentru calamandros

CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.
CALAMANDRÓS s. n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.
CALAMANDRÓS s. n. (Rar) Harababură, neregulă, neorînduială; amestecătură de lucruri multe și felurite. D-apoi cu smîntînitul oalelor, ce calamandros făceam! CREANGĂ, A. 44.
CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură.
calamandrós (reg.) s. n.
calamandrós s. n., pl. calamandroáse
CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală.
calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.
CALAMANDRÓS n. reg. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. /Orig. nec.
calamandros n. Mold. gălăgie, dezordine; cu smântânitul oalelor ce calamandroase făceam! CR. [Origină necunoscută].
calamandrós n., pl. oase și urĭ, și halamándră f., pl. e (var. din hărmălaĭe, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: aŭ făcut halamandră, unt cu ouă (rev, I. Crg. 13, 65).
calamandros s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

calamandros dex

Intrare: calamandros
calamandros