cală definitie

2 intrări

36 definiții pentru cală

CALÁ, calez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca acestea să intre în funcțiune. 2. Tranz. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.
CÁLĂ2, cale, s. f. Plantă erbacee decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, în jurul inflorescenței propriu-zise (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
CÁLĂ1, cale, s. f. 1. Încăpere sub puntea inferioară a unei nave, destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Instalație portuară pentru construcția sau reparația navelor. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul pentru a-l imobiliza. 4. Piesă metalică de mare precizie folosită la verificarea dispozitivelor de măsurare. – Din fr. cale.
CALÁ, calez, vb. I. Tranz. 1. A imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune. 2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.
CÁLĂ1, cale, s. f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale.
CÁLĂ2, cale, s. f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
CALÁ calez, vb. I. Tranz. A fixa, a potrivi un organ (sau o piesă) de mașină.
CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăperea situată între puntea cea mai de jos și fundul navei, destinată să primească încărcătura. 2. Platformă ușor înclinată pe care se repară sau se construiesc nave (într-un port sau într-un șantier naval).
CALÁ, calez, vb. I. Tranz. A fixa un organ sau o piesă de mașină, după un model dat. – Fr. caler.
CÁLĂ, cale, s. f. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă folosită pentru: a) împiedicarea punerii în mișcare a unei mașini; b) menținerea distanței între anumite părți ale unui sistem tehnic. – Fr. cale.
calá (a ~) vb., ind. prez. 3 caleáză
cálă s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
calá vb., ind. prez. 1 sg. caléz, 3 sg. și pl. caleáză
cála s. f.
cálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cále
din cále afáră loc. adv. (tempo lent)
CALÁ vb. (TOP., TEHN.) a orizontaliza. (~ un aparat topografic de vizare.)
CÁLĂ s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)
CÁLA s.f. Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torențiale, dar mai ales a dolinelor. [< sp. cala].
CALÁ vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină). 2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler].
CÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî].
CÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo].
CÁLĂ3 s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roșii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].
CALÁ vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler)
CÁLĂ2 s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roșii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)
CÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară și carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roților unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. (< fr. cale)
A CALÁ ~éz tranz. 1) (vehicule sau roțile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune în poziție fixă. /<fr. caler
CÁLĂ1 ~e f. 1) Încăpere sub puntea unei nave, rezervată pentru încărcături. 2) Platformă înclinată spre apă unde se construiesc sau se repară nave. ~ de construcție. ~ plutitoare. /<fr. cale
CÁLĂ2 ~e f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla
CÁLĂ3 ~e f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se așază în fața roții unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcția de mașini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. cale
*cálă f., pl. e (fr. cale). Mar. Partea cea maĭ joasă din interioru uneĭ corăbiĭ.
CALA vb. (TOP., TEHN.) a orizontaliza. (~ un aparat topografic de vizare.)
CA s. (MAR.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)
CALĂ dispozitiv mecanic care fixează roțile unei aeronave pe sol, împiedicând-o să alunece.
CALLA L., CALA, fam. Araceae. Gen originar din Europa; are o singură specie: Calla palustris L., plantă erbacee, de apă puțin adîncă, cu rizom gros, tîrîtor. Frunze cordiforme, glabre, lucioase, de culoare verde-închis, simple. Scapul, care iese dintre frunze, se termină printr-un spadice scurt, de culoare galbenă, înconjurat de o spată plană, pe dinafară verzuie, pe dinăuntru albă. înflorește în iul.-aug. Florile, albe, sînt polenizate de melcii de apă atrași de parfumul puternic emanat de acestea. Cînd florile femele se maturizează se formează mici bace roșii așezate într-un ciorchine globulos.
ZANTEDESCHIA Spreng., CALLA, CALA, fam. Araceae. Gen cu cca 8 specii, în regiunile mlăștinoase ale Africii ecuatoriale și de S, perene, cu rizom sau tubercul. Flori albe, galbene sau roz, în spadice cilindrice, însoțite de o spată dilatată, plană, mai lungă decît spadicele, de forma unui cornet, acoperit cu stamine și pistile pînă în vîrf așezate în partea terminală a unor pedunculi lungi și groși. Frunze cordate, lucioase, și cu pețiolul rotund și lung, la bază vaginat. Fruct, bacă cu semințe numeroase.

cală dex

Intrare: cală
cală substantiv feminin
Intrare: cala
cala verb substantiv feminin grupa I conjugarea a II-a