cais definitie

2 intrări

14 definiții pentru cais

caís sm [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG. / A: cáis / P: ca-is / Pl: ~își / E: drr caisă] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale Si: (reg) caisin (1), caisină (2), (Trs) măgdălan, tenghere, tinghirel (Armeniaca vulgaris). 2 (îc) ~-sălbatic, ~-păsăresc Migdal (2) pitic (Amygdalus nana). 3 (Înv; îc)" -pastramă Pastramă (de vacă) de cea mai bună calitate.
caíș sn vz caiuș
CAÍS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
CAÍS, caiși, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
CAÍS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Primus armeniaca). Țara noastră... Da, frumoasă e, nimic de zis; Parc-o simți, aici, lîngă fereastră, Adunată-n floarea de cais. FRUNZĂ, în POEZ. N. 236. ◊ (Poetic) Caișii ascultă Cu flori la urechi. LESNEA, C. D. 99. Caișii zîmbesc sub ninsori. MACEDONSKI, O. I 225.
CAÍS, caiși, s. m. Arbore originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Prunus armeniaca). – Ngr. kaisi.
caís s. m., pl. caíși
caís s. m., pl. caíși
CAÍS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.
caís (caíși), s. m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s. f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s. f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).
CAÍS ~și m. Pom fructifer care înflorește de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie și cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă
cais m. pom scurt din clasa rozaceelor, originar din Azia (Armenia), încolțește în climele temperate (Prunus armeniaca). [Turc. KAISI, printr’un intermediar grec modern.
caís m. (d. caisă). Munt. vest Zarzăr. Munt. est. Mold. Zarzăr care face poame cu sîmburele dulce și mult maĭ marĭ de cît zarzărele. – În Olt. cáis.
CAIS s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.

cais dex

Intrare: cais
cais substantiv masculin
Intrare: caiș
caiș