12 definiții pentru cainic
cáinic, ~ă a [At: ALEXANDRIA, 65 / V: cainic / Pl: ~ci, ~ ice / E: căi + -nic] 1 Vrednic de plâns. 2 Care se plânge (mai) tot timpul. CÁINIC, -Ă, cainici, -ce,
adj. (
Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. –
Căi +
suf. -nic.
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce,
adj. (
Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. –
Căi +
suf. -nic.
CÁINIC, -Ă, cainici,-e,
adj. (Învechit) Vrednic de plîns, de compătimit; nenorocit. Și rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic. ALECSANDRI, P. III 79.Cainicul de mine!...la ce-am agiuns! ALECSANDRI, T. 1463. – Pronunțat: cai-.
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce,
adj. (
Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din
căí +
suf. -nic.
cáinic (cai-) (
înv.)
adj. m.,
pl. cáinici;
f. cáinică,
pl. cáinice
cáinic adj. m. (sil. cai-), pl. cáinici; f. sg. cáinică, pl. cáinice CÁINIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman. cainic a. sărman, de plâns: călăuzul ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic Al. [Derivat de la căi].
cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V.
ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant.
căĭálnic. cainic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN. Cainic dex online | sinonim
Cainic definitie