caiman definitie

19 definiții pentru caiman

caimán2 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr caiman] (Zlg; reg) Aligator (1) (Alligator mississippiensis).
caimán1 sm [At: SADOVEANU, V. F. 191, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Bărbat în vârstă, care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, îi păzește, le curăță coliba și le face de mâncare.
CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
CAIMÁN1, caimani, s. m. Aligator. – Pronunțat: cai-.
CAIMÁN2, caimani, s. m. (Regional) Bărbat în vîrstă înaintată care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, le păzește și curăță coliba și le face de mîncare. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.
CAIMÁN1, caimani, s. m. (Zool.) Aligator [Pr.: cai-] – Fr. caïman.
CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mâncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-]
caimán (cai-) s. m., pl. caimáni
caimán (crocodil, însoțitor al muncitorilor forestieri) s. m. (sil. cai-), pl. caimáni
CAIMÁN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].
CAIMÁN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)
CAIMÁN ~i m. Crocodil având lungimea de până la 6 m, cu botul lat și cu corpul acoperit cu plăci osoase, a cărui piele se folosește în marochinărie; aligator. [Sil. cai-man] /<fr. caïman
caiman m. reptil din America, asemenea crocodilului.
*caĭmán m. (sp. caiman, d. caraibu acaĭuman). Aligator, crocodil din America și din China.
caimán, caimani, s.m. – (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop, 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ♦ (onom.) Caiman, Căiman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).
caimán, -i, s.n. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).

caiman dex

Intrare: caiman
caiman substantiv masculin
  • silabisire: cai-