Definiția cu ID-ul 428197:
caimacám (caimacámi), s. m. –
1. Locțiitor al marelui Vizir. –
2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din
sec. XVIII. –
3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. –
Mr.,
megl. căimăcam.
Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010);
cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης,
bg. kaimakam. –
Der. caimacameasă,
s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc,
adj. (propriu unui caimacam); caimacami,
vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie,
s. f. (guvernare).
Caimacan dex online | sinonim
Caimacan definitie