caid definitie

23 definiții pentru caid

caíd1 sn [At: TES. II, 308 / P: ca-id / Pl: ~uri / E: tc kayit] (Înv) 1 Registru. 2 (Îe) A face ~ A înregistra. 3 Dosar. 4 Arhivă.
caíd2 sm [At: DEX2 / P: ca-id / Pl: ~ii / E: fr caid] 1-2 (Titlu purtat odinioară de) guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești.
CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat în trecut de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
CAÍD2, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar; arhivă. – Din tc. kayit.
CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord, care avea și funcții judecătorești; persoană care purta acest titlu. – Din fr. caïd.
CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Din tc. kayit.
CAÍD1, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din nordul Africii.
CAÍD2, caiduri, s. n. (Turcism învechit) Registru, condică, dosar, arhivă. Încredințîndu-se din caidurile... împărăției de acest drept legiuit a Moldaviei, îl întărește. NEGRUZZI, S. I 242.
CAÍD2, caizi, s. m. Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord. – Fr. caïd.
CAÍD1, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Tc. kayd.
caíd1 (persoană) s. m., pl. caízi
caíd2 (registru, arhivă) (înv.) s. n., pl. caíduri
caíd (persoană) s. m., pl. caízi
caíd (registru, arhivă) s. n., pl. caíduri
CAÍD s. v. arhivă, catastif, condică, registru.
CAÍD s.m. Titlu dat odinioară guvernatorului unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane din Africa de nord. [Pron. ca-id, pl. -izi. / < fr. caïd].
CAÍD s. m. 1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești. 2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală. (< fr. caïd)
caíd (caiduri), s. n. – Protocol, document de arhivă. – Mr. caide „viză”. Tc. kayid „carte” (Șeineanu, III, 25).
CAÍD2 ~zi m. (în trecut, în statele musulmane ale Africii de Nord) Guvernator al unei provincii sau al unui oraș care deținea și funcțiile de judecător și de șef al poliției. [Sil. -ca-id] /<fr. caïde
CAÍD1 ~uri n. înv. Caiet gros de format mare în care se includeau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; catastif; condică. [Sil. ca-id] /<turc. kayd
caid s. v. ARHIVĂ. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.
caíd s. m. 1985 Șef de bandă criminală v. favela (din fr. caïd; DEX, DN3 – alt sens)
caid, caizi s. m. șef de bandă.

caid dex

Intrare: caid (persoană; -zi)
caid persoană; -zi substantiv masculin
Intrare: caid (arhivă; -uri)
caid arhivă; -uri substantiv neutru