cafas definitie

2 intrări

11 definiții pentru cafas

cafás sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 274/13 / V: căf~, ~ át, ~ áz / Pl: ~uri / E: tc kafas] (îvp) 1 Foișor. 2 Balcon unde cântă corul într-o biserică. 3 Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 4 Grilaj din vergele de lemn.
căfás sn vz cafas
CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.
CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.
CAFÁS, cafasuri, s. n. (Învechit) 1. Grilaj de vergele de lemn, care se întretaie ca o leasă (de obicei la ferestre și deasupra porților); zăbrele, ostrețe. Chioșc de lemnărie, lucrat numai în cafasuri și în săpături de chiparos și de iasomie. ODOBESCU, S. I 139. 2. Încăpere în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri. SADOVEANU, Z. C. 277.
CAFÁS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cântă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas.
cafás (înv., reg.) s. n., pl. cafásuri
cafás s. n., pl. cafásuri
cafás (cafásuri), s. n. – Grație. – Mr. căfase „colivie”, megl. căfez „colivie”. Tc. kafas „colivie” (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 993; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφάσι, alb., bg. kafaz, sb. kafas.
cafas n. 1. jaluzele sau persiene de lemn colorat și transparent la ferestrele unui harem: a) la Turci: chiar, Sultanul ascultă prin cafas umbros BOL.; b) la Români, în epoca fanariotă: casa are două ferestre cu cafas în fața uliței Fil.; 2. Mold. locul bisericii. închis cu grilaj de lemn (unde steteau femeile ca să nu fie văzute de bărbați). [Turc. KAFAS, grilaj].
cafás n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kafas și kafes, parmaclîc, balcon închis pînă sus cu parmaclîc; ngr. kafási). Mold. Balconu din ăuntru bisericiĭ (numit și pod în Munt.). ĭal. (cafés). Coteț de pus animalele la îngrășat.

cafas dex

Intrare: cafas
cafas substantiv neutru
Intrare: căfas
căfas