CADÎ́NĂ, cadîne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut. Dă-ți șalul la o parte, ce te ascunzi, parc-ai fi o cadînă? DUNĂREANU, CH. 193. Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadîne în harem. RUSSO, O. 36. ◊ Fig. (Familiar, rar) Soție (a unui turc). Mehmet, unde e Alah al tău să te apere? Cine îngrijește de cadîna ta, de copiii tăi? STANCU, D. 491.