caducitate definitie

12 definiții pentru caducitate

caducitáte sf [At: HAMANGIU, C. C. 216 / Pl: ~tăți / E: fr caducité] 1-4 Însușire de a fi caduc (1-4).
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité.
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité.
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc.- După fr. caducité.
caducitáte s. f., g.-d. art. caducitắții
caducitáte s. f., g.-d. art. caducității; pl. caducități
CADUCITÁTE s. v. șubrezenie.
CADUCITÁTE s.f. Însușirea, faptul de a fi caduc; gubrezenie, netrăinicie. ♦ Ineficacitate a unui act juridic ca urmare a unui fapt posterior întocmirii lui. [Pl. -tăți. / cf. fr. caducité].
CADUCITÁTE s. f. însușire, faptul de a fi caduc. ◊ ineficacitate a unui act juridic. ◊ încetare a valabilității unui tratat. (< fr. caducité)
caducitate f. bătrânețe extremă (de la 70-80 ani).
*caducitáte f. (d. caduc; fr. caducité). Starea lucruluĭ orĭ ființeĭ caduce.
caducitate s. v. ȘUBREZENIE.

caducitate dex

Intrare: caducitate
caducitate