cadra definitie

2 intrări

45 definiții pentru cadra

cadrá vi [At: LB / Pzi: 3 ~ rează / E: fr cadrer] (Construit cu prepoziția „cu”) A se potrivi cu ceva sau cu cineva (într-o anumită împrejurare).
cádră sf vz cadru
cádru sn [At: GOLESCU, î. 85/ V: ~ră sf / Pl: ~re / E: fr cadre] 1 Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o icoană etc. 2-4 Tablou, fotografie, icoană etc. care se înrămează. 5 (Fig) Persoană foarte frumoasă. 6 Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. 7 Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau fereastră. 8 Desen care înconjoară, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. 9 Porțiune a unei mărci poștale unde este executat desenul. 10 Ambianță. 11 Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 12 (Fig) Limite ale unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc. 13 (Fig; pex) Cuprins din acest cadru (16). 14 Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții. 15 Suport pentru diferite aparate. 16 Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. 17 (Lpl) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr- un sindicat etc. 18 Elemente de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare. 19 (Pgn; lpl) Întregul efectiv al unei instituții. 20 (Rar; lsg) Persoană din efectivul unei instituții. 21 (Iuz; lpl) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., care se ocupă cu angajarea personalului, cu evidența lui etc. Si: serviciul personal. 22 (Iuz; lpl) Sediu al cadrelor (21). 23 (Asr; lpl) Serviciu care se ocupă cu angajarea și cu evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. 24 (Asr; lpl) Sediu al cadrelor (23). 25 (Asr; lpl) Personal de la cadre (23).
CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare. – Din fr. cadrer.
CÁDRĂ s. f. v. cadru.
CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ P. ext. Tablou, fotografie etc. înrămate. ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură în zid ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Personalul unei instituții, al unei întreprinderi etc. Cadru didactic. ♦ Personalul de conducere dintr-o întreprindere, instituție etc. ♦ Ansamblul elementelor de conducere și de comandă (ofițeri și subofițeri) din subunitățile și unitățile militare. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupa cu angajarea personalului (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. [Var.: (I 1) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.
CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva sau într-o anumită împrejurare. – Din fr. cadrer.
CÁDRĂ s. f. v. cadru.
CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare; p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituții. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (II 1), cu evidența lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea și evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. [Var.: (I 1) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî.
CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. (În vorbirea pretențioasă; urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva.
CÁDRĂ s. f. v. cadru.
CÁDRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație de partid; corp de oameni ai muncii bine pregătiți pentru o ramură oarecare de activitate; p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. Cadrele conducătoare se formează în procesul muncii. ▭ Trebuie să înțelegem o dată că, din toate capitalurile prețioase care există în lume, cel mai prețios și cel mai hotărîtor capital sînt oamenii, cadrele. Trebuie să înțelegem că în actualele condiții de la noi «cadrele hotărăsc totul». STALIN, PROBL. LEN. 511. Cadrele sînt fondul de aur al partidului și al statului, forpa hotărîtoare a conducerii de partid și de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Iată Doftana. Pe-aici... A fost școala înaltă unde-au crescut Oțelitele cadre, puternicul scut. BANUS, în POEZ. N. 43. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau numai cadrele) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, al unei instituții etc. Aștepta să intre la directorul cadrelor. V. ROM. decembrie 1950, 159. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a ridica nivelul politic, ideologic și calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi (în special din rîndurile tineretului). În opera de construire a socialismului, problema pregătirii cadrelor este una din cele mai importante probleme ale partidului și statului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 50. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere, justa lor repartizare, educarea lor partinică și profesională trebuie să constituie grija permanentă a tuturor organelor de conducere ale partidului, începînd cu Comitetul Central. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. ◊ (Rar, în forma de sg. cadru, indicînd un individ din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei organizații de partid sau sindicale) Un cadru bine pregătit. 2. Elementele de conducere și comandă ale subunităților și unităților militare. – Formă gramaticală: sg. (1) cadru.
CÁDRU, cadre, s. n. 1. (Și în forma cadră) Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie, o oglindă etc. Ai fi zis că una din acele albe Magdalene zugrăvite... pogorîse însuflețită din cadră. M. I. CARAGIALE, C. 73. ♦ Tablou, fotografie etc. în ramă. Aceleași cadre-mpodobesc păreții. VLAHUȚĂ, O. A. I 76. Se face că fluieră... uitîndu-se la o cadră din perete. CARAGIALE, O. I 329. O altă mare cadră, întru care să arată întristarea a unii întregi familii pentru fiul ce să pornește la război. GOLESCU, Î. 72. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre; deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie, și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă ca un roi de fluturi albi în căutarea unui adăpost împotriva frigului și întunericului. REBREANU, R. I 245. 3. Fig. Ceea ce înconjură o persoană sau un lucru; mediu, ambianță. Sinaia e situată într-un cadru pitoresc. ▭ Și în acest greu cadru geologic, care formează punctul culminant al trecerii prin Carpați, primește Oltul... cel mai limpede... dintre afluenții lui. BOGZA, C. O. 349. Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor. BOLINTINEANU, O. 107. 4. Fig. Limitele unui subiect, ale unei probleme, ale unei sfere de activitate; p. ext. cuprinsul, conținutul dintre aceste limite. Sindicatele din Republica Populară Romînă duc o luptă continuă pentru întărirea unității sindicale internaționale în cadrul Federației Sindicale Mondiale. ♦ Limitele în timp ale unei acțiuni. În cadrul reuniunii sportive au avut loc o serie de întreceri între echipe. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn sau de metal, sau din grinzi de beton, formînd un suport rezistent, care susține o lucrare, o construcție, o excavație subterană etc.; suport (fix sau mobil) pentru diferite aparate mecanice, electrotehnice etc. Cadru de bicicletă. – Variantă: (1) cádră s. f.
CADRÁ, pers. 3 cadrează, vb. I. Intranz. A se potrivi, a corespunde (întocmai) cu ceva. – Fr. cadrer.
CÁDRĂ s. f. v. cadru.
CÁDRE s. n. pl. 1. Efectiv de bază al oamenilor muncii dintr-o întreprindere sau instituție, dintr-un sindicat sau dintr-o organizație (de partid); p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituții. ◊ Direcția (sau serviciul, secția) cadrelor (sau, eliptic, cadre) = organul care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea și calificarea personalului unei întreprinderi, unei instituții etc. ◊ Expr. A crește (sau a ridica, a pregăti) cadre = a forma cadre noi, a califica noi cadre. ♦ (Rar, la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. Elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare. [Formă gramaticală: sg. cadru] – (1) Rus kadry, (2) fr. cadre.
CÁDRU, cadre, s. n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătura zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. 3. Fig. Mediu, ambianță. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cádră s. f.] – Fr. cadre.
cadrá (a ~) (ca-dra) vb., ind. prez. 3 cadreáză
cádră (tablou) (ca-dră) s. f. (frumoasă ca o ~)
cádru (ramă, persoană) (ca-dru) s. n., art. cádrul; pl. cádre
cadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 3 sg. și pl. cadreáză
cádră s. f. („tablou”, în comparații)
cádru s. n. (sil. -dru), art. cádrul; pl. cádre
CADRÁ vb. 1. v. cuveni. 2. v. potrivi.
CÁDRĂ s. v. tablou.
CÁDRU s. 1. v. ramă. 2. v. cercevea. 3. v. pervaz. 4. v. suport. 5. v. mediu. 6. v. priveliște. 7. v. decor. 8. v. domeniu. 9. (la pl.) v. personal.
CADRÁ vb. I. 1. intr. A se potrivi, a corespunde cu ceva. 2. tr. A delimita spațiul util cuprins de un obiectiv fotografic sau cinematografic. [< fr. cadrer, cf. lat. quadrare – a se adapta].
CÁDRĂ s.f. v. cadru.
CÁDRU s.n. I. 1. Schelet făcut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care susține diferite aparate. ♦ Ramă. ♦ Aparat de gimnastică pentru mișcări de mlădiere prin suspensie, șerpuire etc. 2. (Fig.) Mediu înconjurător al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianță. 3. (Fig.) Limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins între aceste limite. 4. Element al unei mărci poștale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ♦ (Cinem.) Spațiu dintr-un film cuprinzând o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat; câmp. II. (La pl.) Efectiv al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei întreprinderi, al unei instituții, al unei unități, al unei organizații etc. [Var. cadră s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].
CADRÁ vb. intr. a se potrivi, a corespunde cu ceva. (< fr. cadrer)
CÁDRU s. n. I. 1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ ramă. ◊ aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianță. 4. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune. 5. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ◊ subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1). 7. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului. ◊ efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)
cádru (cádre), s. n.1. Tablou, pictură. – 2. Ramă. – 3. Pervaz al unei uși sau ferestre. – 4. Ambianță, mediu al unei compoziții literare. – 5. Ramă ce susține fagurii în stup. – 6. Suport al bicicletei. – 7. La radio, colector de unde. – 8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei instituții, listă de încadrare. – Mr. cadru „portret”, megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921), cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα, bg. kadro. – Der. cadră, s. f. (pictură, tablou; ramă, margine); cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include); cadran (var. înv. cuadrant), s. n. (suprafață circulară cu diviziuni, la aparate de măsurat; sferă), din fr. cadran.
A CADRÁ ~éz intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a concorda; a se asorta. /<fr. cadrer
CÁDRU ~e n. 1) Ramă în care se fixează un tablou sau o fotografie. 2) Tablou sau fotografie dispusă într-o astfel de ramă. 3) Pervaz al unei uși sau ferestre. 4) Desen care mărginește o hartă, un text sau o fotografie. 5) Spațiu care cuprinde o imagine pe o peliculă fotografică sau cinematografică. 6) Schelet din diferite materiale, întrebuințat în construcții (la poduri, galerii etc.) ca suport de rezistență; osatură; carcas. 7) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; ambianță; climat; mediu; anturaj. 8) fig. Limită (prevăzută sau impusă) a unei probleme sau acțiuni. 9) mai ales la pl. Efectiv de bază care include oamenii dintr-o întreprindere, instituție sau organizație. 10) Persoană care face parte dintr-un astfel de efectiv. 11) (în armată) Personal de conducere și de comandă. /<fr. cadre, rus. kadrî
cadrà v. fig. a se potrivi, a armoniza: faptele nu cadrează cu spusele sale.
cadră f. tablou, mai ales de formă pătrată: frumoasă ca o cadră.
cadru n. 1. pervaz, ramă; 2. fig. planul unei opere; 3. totalul ofițerilor și subofițerilor unei companii, unui batalion; școală de cadre.
cádră f., pl. e (ngr. kádro, d. it. quadro, pătrat, portret, de unde și fr. cadre, m. V. cadru). Pop. Portret: frumoasă ca o cadră. V. coz.
*cadréz v. intr. (fr. cadrer, d. lat. quadrare. V. cadru). Mă potrivesc, concord: vorbele să cadreze cu faptele!
*cádru n., pl. e (fr. cadre, d. it. quadro care vine d. lat. quadrum, pătrat. V. cadră, pătrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (orĭ de alt-ceva) care mărginește spațiu uneĭ ușĭ orĭ ferestre. Ramă, pervaz de tabloŭ, de oglindă ș. a. Fig. Planu uneĭ lucrărĭ intelectuale: un cadru ingenios. Totalitatea ofițerilor și subofițerilor uneĭ armate.
CADRA vb. 1. a se cădea, a se cuveni, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu ~ să faci asta!) 2. a corespunde, a merge, a se potrivi, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci nu ~ cu momentul ales.)
cadră s. v. TABLOU.
CADRU s. 1. ramă, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. cercevea, ramă, toc. (~ de fereastră.) 3. pervaz. (Stă cu coatele pe ~ ferestrei.) 4. suport. (~ de susținere.) 5. ambianță, anturaj, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăiește într-un ~ sănătos.) 6. peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (Un ~ de natură.) 7. cerc, cîmp, domeniu, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări, de activitate.)
CADRU DE PLIERE ramă metalică în formă de „U” cu ajutorul căreia se fixează husa voalurii parașutei în zona buclelor textile pentru introducerea suspantelor.
CADRU NAVIGANT personal profesionist (civil sau militar) cu atribuții n pregătirea și instruirea personalului aeronavigant.

cadra dex

Intrare: cadru
cadră substantiv feminin
cadru substantiv neutru
  • silabisire: ca-dru
Intrare: cadra
cadra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -dra