cadou definitie

15 definiții pentru cadou

cadóu sn [At: DEMETRIUS, A. 179 / Pl: ~ri / E: fr cadeau] Ceea ce se primește sau se oferă în dar.
CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau.
CADÓU, cadouri, s. n. Ceea ce se primește sau se oferă în dar. – Din fr. cadeau.
CADÓU, cadouri, s. n. Lucru dăruit cuiva; dar. Unchiul Izu i-a adus un cadou «practico; aceasta e teoria lui. C. PETRESCU, A. 450. ◊ Expr. A face cadou = a dărui. Îți fac cadou cartea asta.
CADÓU, cadouri, s. n. Dar3 (I 1).Fr. cadeau.
cadóu s. n., art. cadóul; pl. cadóuri
cadóu s. n., art. cadóul; pl. cadóuri
CADÓU s. atenție, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut un ~ splendid.)
CADÓU s.n. Ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit; dar. [< fr. cadeau].
CADÓU s. n. ceea ce se primește sau se oferă în dar. (< fr. cadeau)
cadóu (cadóuri), s. n. – Dar. Fr. cadeau. – Der. cadorisi, vb.
CADÓU ~ri n. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie, atenție; dar. [Sil. ca-dou] /<fr. cadeau
cadou n. dar mic pentru a îndatora pe cineva: a face cadou.
*cadóŭ n., pl. urĭ (fr. cadeau, d. pv. capdel. V. cadet). Dar, prezent, lucru dăruit.
CADOU s. atenție, dar, surpriză, (înv., pop. și fam.) peșcheș, (pop.) plocon, (înv.) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut un ~ splendid.)

cadou dex

Intrare: cadou
cadou substantiv neutru