cadet definitie

14 definiții pentru cadet

cadét, ~ă [At: GOLESCU, î. 221 / Pl: ~eți, ~e / E: fr cadet] (Înv) 1 sm Al doilea născut dintre copiii unei familii, care nu primea moștenirea familiei. 2 a (Îs) Ramura ~ ă (a unei familii) Ramură care se trage din fratele mai mic. 3 sm Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor. 4 sm Elev al unei școli militare. 5 sm Membru al partidului liberal constituțional-democrat din Rusia țaristă.
CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei școli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia țaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei școli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia țaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
CADÉT, cădeți, s. m. (Învechit; răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Tînăr (îndeosebi fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor; elev al unei școli militare. Iorgu Caragiale ieșise din școala, de muzică a cadeților – adică jumătate ieșise și trei sferturi fu.ese dat afară, pentru că nu învăța nimica și se ținea de farse toată vremea. CARAGIALE, O. III 10.
CADÉT, cadeți, s. m. (Înv.) Tânăr (fiu de nobil sau de ofițer) care se pregătea pentru cariera armelor; elev al unei școli militare. – Fr. cadet.
cadét s. m., pl. cadéți
cadét s. m., pl. cadéți
CADÉT s. (MIL.) iuncher. (~ul se pregătea spre a deveni ofițer.)
CADÉT s.m. 1. Tânăr nobil destinat carierei militare, care își făcea serviciul în armată, în Franța, în Rusia, ca soldat. ♦ (Franțuzism) Tânăr; al doilea născut într-o familie. 2. Membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă. [< fr. cadet, cf. gasc. capdel – șef, rus. kadet].
CADÉT s. m. 1. (în trecut în Franța, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofițer. 2. membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă. 3. elev (absolvent) al unei școli militare. 4. ambarcație de sport cu vele. (< fr. cadet, rus. kadet)
CADÉT ~ți m. înv. 1) Elev al unei școli militare; iuncher. 2) Fiu de nobil sau de ofițer care se pregătea pentru cariera militară. 3) (în Rusia țaristă) Membru al partidului constituțional-democrat. 4) Sportiv între 14 și 16 ani. /<fr. cadet, rus. kadet
cadet m. june nobil care intră în armată ca simplu soldat spre a învăța meseria militară: cadeții se numiau înainte la noi iunkeri.
*cadét m. (fr. cadet, d. gasconu capdet, pv. capdel, „cap mic”, șef, căpitan. V. cadoŭ). Odinioară, tînăr nobil care-șĭ făcea stagiu de soldat ca s’ajungă ofițer. Elev dintr’o școală militară. Membru al partiduluĭ constituțional democratic rusesc. V. ĭuncher.
CADET s. (MIL.) iuncher. (~ se pregătea spre a deveni ofițer.)

cadet dex

Intrare: cadet
cadet substantiv masculin