cadastru definitie

15 definiții pentru cadastru

cadástru sn [At: DA / E: fr cadastre] 1 Totalitate a lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicele lor. 2 (Pex) Serviciu care efectuează aceste lucrări. 3 Sediu al unui cadastru (2). 4 Personal al unui cadastru (2). 5 (Îs) Registru de ~ Registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 6 Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1).
CADÁSTRU, (2) cadastre, s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice pentru stabilirea precisă a suprafețelor funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciu care efectuează aceste lucrări. 2. (Și în sintagma registru de cadastru) Registru oficial în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 3. Ramură a geodeziei care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.
CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ◊ Registru de cadastru = registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.
CADÁSTRU s. n. Totalitatea lucrărilor tehnice, economice și juridice care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sînt trecute proprietățile funciare.
CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt trecute proprietățile funciare. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1).Fr. cadastre.
cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre
cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre
CADÁSTRU s. carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu. (Teren înscris în ~.)
CADÁSTRU s.n. 1. Știință aplicată care se ocupă cu determinarea elementelor economice și juridice caracterizând proprietatea funciară. 2. Totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; (p. ext.) serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].
CADÁSTRU s. n. 1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară. 2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează. 3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. (< fr. cadastre)
cadástru (cadástre), s. n. – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare a unor proprietăți funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj.
CADÁSTRU ~e n. 1) Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea și reprezentarea grafică a suprafețelor funciare. 2) Registru în care sunt incluse datele obținute în urma unor asemenea lucrări. /<fr. cadastre
cadastru n. registru public conținând situațiunea, întinderea și valoarea proprietăților din fiecare comună, spre a servi de bază la repartizarea impozitului fonciar.
*cadástru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast[r]o, din catástico, ĭar acesta d. mgr. katástihon. V. catastih). Planu proprietăților teritoriale ale unuĭ ținut (cu situațiunea, întinderea și valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar.
CADASTRU s. carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu. (Teren înscris în ~.)

cadastru dex

Intrare: cadastru
cadastru substantiv neutru
  • silabisire: -das-tru