cadână definitie

16 definiții pentru cadână

cadấnă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. 46 / 21 / Pl: ~ne / E: tc kadyn] 1 Sclavă din haremul turcilor. 2 (Pex) Turcoaică. 3 (Pex) Femeie voinică.
CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești; p. ext. soție (a unui turc). – Din tc. kadın.
CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Din tc. kadın.
CADÎ́NĂ, cadîne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut. Dă-ți șalul la o parte, ce te ascunzi, parc-ai fi o cadînă? DUNĂREANU, CH. 193. Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadîne în harem. RUSSO, O. 36. ◊ Fig. (Familiar, rar) Soție (a unui turc). Mehmet, unde e Alah al tău să te apere? Cine îngrijește de cadîna ta, de copiii tăi? STANCU, D. 491.
CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Tc. kadın.
cadấnă s. f., g.-d. art. cadấnei; pl. cadấne
cadână s. f., g.-d. art. cadânei; pl. cadâne
CADÂNĂ s. odaliscă. (~ într-un harem.)
CADÂNĂ s. v. turcoaică.
cadînă (cadấne), s. f. – Femeie care face parte dintr-un harem. – Mr. cadînă. Tc. kadin (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 989); cf. alb. kadënë, bg. kadŭna, sb. kaduna. – Der. cadînime, s. f. (harem, adunare de turcoaice); cadînească, s. f. (dans tipic).
CADÂNĂ ~e f. înv. 1) Femeie din haremurile turcești; odaliscă. 2) Soție de turc; odaliscă. /<turc. kadın
cadână f. femeie de harem, turcoaică: palida cadână cu lacrimi pe a ei gene AL. [Turc. KADYN].
cadînă f., pl. e (turc. kadyn). Nevastă de musulman. V. balabustă.
CADÎ s. odaliscă. (~ într-un harem.)
cadî s. v. TURCOAICĂ.
cadână, cadâne s. f. 1. femeie frumoasă. 2. iubită, amantă.

cadână dex

Intrare: cadână
cadână substantiv feminin