cactée sf [At: CADE / E: fr cactées] (Bot) 1 (Lpl) Familie de plante exotice, adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase pline cu suc apos sau lăptos și prin frunzele reduse, sub formă de spini Si: cactacee (1). 2 (Șls) Plantă care face parte din această familie Si: cactacee (2).

CACTÉE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante exotice, adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase, pline cu suc apos sau lăptos, și prin frunzele reduse sub formă de spini; (și la sg.) plantă din această familie; cactacee. – Din fr. cactée.

CACTÉE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante exotice adaptate la uscăciune prin tulpinile cărnoase, pline cu suc apos sau lăptos, și prin frunzele reduse sub formă de spini; (și la sg.) plantă care face parte din această familie; cactacee. – Din fr. cactées.

CACTÉE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cărnoase și spinoase, cu suc apos sau lăptos, al cărei tip reprezentativ este cactusul; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie.

CACTÉE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante cărnoase și spinoase, cu suc apos sau lăptos, având ca tip cactusul; (și la sg.) plantă făcând parte din această familie. – Fr. cactées.

cactée s. f., art. cactéea, g.-d. art. cactéei; pl. cactée

cactée s. f., pl. cactée

CACTÉE s. v. cactacee.

CACTÉE s.f.pl. Familie de plante exotice, cu tulpina cărnoasă și spinoasă, al cărei tip este cactusul; cactacee; (la sg.) plantă din această familie; cactus. [Pron. -te-e, sg. invar. / < fr. cactées].

CACTÉE s. f. pl. cactacee. (< fr. cactées)

CACTEE s. (BOT.) cactacee. (Limba-soacrei este o ~.)