caciur definitie

12 definiții pentru caciur

cácir sm vz caciur
caciur, ~ă [At: LB / V: ~cior, ~ciră, ~cir, ~er, ~eră, căcior, căcioară, căc~, căciu / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg czer „cochet”] (Reg) 1-3 smf, a (Oaie sau miel) cu lâna neagră pe trunchi și albă sau brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. 4 a (D. piei, blănuri, haine) Pestriț. 5-6 smf, a (Porc) pestriț, cu pete. 7 a (D. lucruri) Vrednic de râs. 8 a (D. oameni) Deosebit de alții.
CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. [Var.: căciúr s. m., adj.] – Et. nec.
CĂCIÚR, -Ă, s. m. și f., adj. v. caciur.
CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec.
cáciur/căciúr (reg.) (-ciur) adj. m., s. m., pl. cáciuri/căciúri; adj. f., s. f. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre
căciúr v. caciúr
cáciur/căciúr adj. m., s. m. (sil. -ciur), pl. cáciuri/căciúri; f. sg. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre
căciúr v. caciúr
CÁCIUR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp și brumărie pe bot, urechi, coadă și extremitățile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. și caciúr] /Orig. nec.
caciór (caciúr), -ă, cacióri, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai și porci) alb-negru, cu pete, pestriț. 2. (despre lucruri și oameni) absurd, deșănțat, neîntemeiat, vrednic de râs.
cácir și cácĭur, -ă adj. (cp. cu rut. káčur, rățoĭ). Nord. Bălțat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumărie și picĭoarele pintenoage): oĭ cacĭure. V. breaz.

caciur dex

Intrare: caciur (adj.)
căciur adjectiv admite vocativul
caciur adjectiv admite vocativul
  • silabisire: -ciur
cacior adjectiv
Intrare: caciur (s.m.)
căciur substantiv masculin admite vocativul
caciur admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: -ciur
cacior substantiv masculin