cabla definitie

3 intrări

12 definiții pentru cabla

cabla vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr câbler] 1 A confecționa un cablu (1). 2 A așeza un cablu (2) de telecomunicații. 3 A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu (2) de telecomunicații.
cấblă sf [At: IORGA, S. D. XIII, 158 / V: căbél / Pl: ~le / E: vsl къбълъ] (Mol; înv) Unitate de măsură egală cu aproximativ 100g.
CABLÁ, cablez, vb. I. Tranz. 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea acestora între ele. 2. A așeza, a instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unei case, unei instituții etc.) cu un cablu de telecomunicații. – Din fr. câbler.
CABLÁ, cablez, vb. I. Tranz. 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea mănunchiurilor între ele. 2. A așeza, a instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. – Din fr. câbler.
cablá (a ~) (ca-bla) vb., ind. prez. 3 cableáză
cablá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. cabléz, 3 sg. și pl. cableáză
CABLÁ vb. I. tr. A instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. [< fr. câbler].
CABLÁ vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicații; a conecta la o rețea electrică, telefonică, tv. 2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu. (< fr. câbler)
cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe).
A CABLÁ ~éz tranz. 1) (locuințe, instituții etc.) A prevedea cu cabluri (de telecomunicații); a face legătura cu un cablu de telecomunicații. 2) (fire metalice) A asambla prin răsucire sau împletire într-un singur cablu; a transforma în cablu, răsucind sau împletind. /< fr. câbler
cáblă, cáble, s.f. (reg.) măsură pentru cereale și poame, corespunzătoare unei găleți; baniță.
cî́blă f., pl. e (vsl. kubĭlŭ, vgerm. kubil, ngerm. kübel, d. lat. cupella, mlat. și cupellus, dim. d. cupa, cupă. V. cĭublă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. grîne și poame, găleată (patru ferdele). – Azĭ în Maram. chibăl, n., pl. ele (rut. kibel).

cabla dex

Intrare: cabla
cabla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bla
Intrare: cablă
cablă
Intrare: câblă
câblă