cabană definitie

19 definiții pentru cabană

cabánă2 sf [At: H III, 145 / Pl: ~ne / E: srb kaban] (Rar) Haină femeiască de sărbătoare, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) cabon.
cabánă1 sf [At: SP. POP., 1963, nr. 1815, 2-3 / Pl: ~ne / E: fr cabane] 1 Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor, vânătorilor etc. 2 Personal al unei cabane (1). 3 Turiști dintr-o cabană (1).
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte (de obicei mică și construită din material ușor), pentru adăpostirea turiștilor; casă de adăpost. Mai departe se-nălța cabana Cu cărți și jocuri pentru cititori. D. BOTEZ, în POEZ. N. 79.
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Fr. cabane.
cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne
cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne
CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane].
CABÁNĂ s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)
CABÁNĂ ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. /<fr. cabane
cabană f. haină de d’asupra a preoților (în locul vechii giubele), a portăreilor și a soldaților. [Cf. fr. caban, manta cu glugă].
*2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear o adevărată casă). V. gașcă.
*1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară.
bufét-cabánă s. n. Bufet amenajat într-o cabană ◊ „Vă indicăm următoarele unități: Stâna și bufetul Ilișești, bufetul-cabană Rădășeni, restaurantul Vatra Moldoviței.” Sc. 11 XII 67 p. 2 (din bufet + cabană)
cabánă-dormitór s. f. Cabană folosită exclusiv ca dormitor ◊ „Un colectiv de specialiști a proiectat și construit un nou tip de cabană-dormitor pentru lucrătorii de la construcții. Cabana are o capacitate de 32 locuri.” Sc. 28 X 66 p. 3 (din cabană + dormitor)
cabánă-hotél s. f. Cabană dotată cu facilități care o apropie de statutul de hotel ◊ „În primele zile ale acestui an s-a dat în folosință o cabană-hotel la Peștera-Padina (Dâmbovița), având restaurant, bar de zi, iar în imediata vecinătate, terenuri de sport.” R.l. 12 I 79 p. 5 (din cabană + hotel)
cabánă-restauránt s. f. Cabană care conține un restaurant ◊ „Duminică la cabana-restaurant «Izvorul rece» de lângă Sinaia.” Sc. 17 VIII 64 p. 2 (din cabană + restaurant)
restauránt-cabánă s. n. Restaurant amenajat într-o cabană ◊ „Avem un restaurant-cabană în pădurea Adâncata care este nerentabil.” Sc. 11 XII 67 p. 2 (din restaurant + cabană)

cabană dex

Intrare: cabană
cabană substantiv feminin