cațaveică definitie

15 definiții pentru cațaveică

cațavéică sf [At: H II, 132 / Pl: ~ici și -ice / E: ucr кaцaвeйкa] 1 (Mol) Haină țărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteică. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenușie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu șuvițe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cf fermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie șireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.
CAȚAVEÍCĂ1, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka.[1]
CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka.
CAȚAVÉICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească purtată de femei, cu mîneci largi și lungă pînă aproape de genunchi, uneori îmblănită; scurteică. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.
CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.
cațavéică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici
cațavéică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici
CAȚAVÉICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)
cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.
CAȚAVÉICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka
cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.
cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].
cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.
CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)
cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.

cațaveică dex

Intrare: cațaveică
cațaveică substantiv feminin
  • silabisire: -vei-