cătăní [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII / V: ~tuní / Pzi: ~nésc / E: cătană] (Reg) 1 vi A face serviciul militar. 2 vt A lua în armată Si: a încorpora, a înrola. 3 vr A intra în armată. 4 vr (Fig) A se îmbăta.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz A face serviciul militar, a face armata, a fi soldat. (Glumeț) Cătănire-aș, cătâni, Numai pușca de n-ar fi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. Foicica de bujori, Vai de mama cu feciori! Necăjește pînă-i crește, împăratu-i cătănește. BIBICESCU, P. P. 124.

CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană.

cătăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănésc, imperf. 3 sg. cătăneá; conj. prez. 3 să cătăneáscă

cătăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătănésc, imperf. 3 sg. cătăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cătăneáscă

CĂTĂNÍ vb. v. încorpora, înrola, recruta.

A CĂTĂNÍ ~ésc pop. 1. intranz. A face serviciul militar; a face cătănie. 2. tranz. A înscrie în efectivul armatei. /Din cătană

cătănì v. Tr. 1. a înrola într’un regiment: cari cătănesc feciorii POP.; 2. a servi ca cătană: de când badea cătănește POP.

2) cătănésc v. intr. Vechĭ. Azĭ Fam. Sînt catană: treĭ anĭ am cătănit. V. tr. Fac soldat.

cătăni vb. v. ÎNCORPORA. ÎNROLA. RECRUTA.

cătăní, vb. intranz. – v. cătuni.