Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru cărunție
cărunțíe sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: cărunt + -ie] (Rar) 1-3 Căruntețe (1-3).
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. Era un uriaș cu ochi albaștri și părul intrat în cărunție. SADOVEANU, N. F. 109.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
cărunțíe (rar) s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
cărunțíe s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
CĂRUNȚÍE s. v. caniție, căruntețe, cărunțeală.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
cărunție s. v. CANIȚIE. CĂRUNTEȚE. CĂRUNȚEALĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Cărunție dex online | sinonim
Cărunție definitie
Intrare: cărunție
cărunție substantiv feminin
