căzni definitie

17 definiții pentru căzni

căzní3 vt [At: DA / Pzi: ~nésc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.
căzni2 vt [At: LB / Pzi: ~nésc / E: cf caznă2] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.
căzní1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsní / Pzi: ~nésc / E: vsl кaзнити] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vt A necăji. 5 vt A sâcâi. 6 vt A batjocori. 7 vt A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înșela. 12 vr (Mol) A se screme.
CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă pentru realizarea unui lucru, a se munci. Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschide ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. UI 210. Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. 2. Tranz. A tortura, a munci. Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. Absol. Codrii și dmmurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.
CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
căzní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 să căzneáscă
căzní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căzneáscă
CĂZNÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme.
CĂZNÍ vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola.
A CĂZNÍ ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă
A SE CĂZNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă
căznì v. 1. a supune la caznă, a tortura; 2. refl. a avea caznă, a se turmenta.
căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal.
căzni vb. v. BATJOCORI. NECINSTI. SILUI. VIOLA.
CĂZNI vb. 1. a se canoni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a canoni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi vina.) 3. a se screme, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

căzni dex

Intrare: căzni
căzni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a