căzătură definitie

15 definiții pentru căzătură

căzătúră sf [At: DOSOFTEI, PS. 33 / Pl: ~ri / E: cădea + -(ă)tură] 1 Cădere. 2 Necaz. 3 Nenorocire. 4 Deșeu. 5-6 (Dep) Om (sau animal) bătrân și neputincios Si: hodorog, tombateră. 7 Persoană ruinată. 8 (Lpl) Copaci rupți de vânt și căzuți unul peste altul, printre care cresc zmeurișuri. 9 (Fig) Persoană decăzută moral.
CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeu. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. (Pop.) Porțiune dintr-o pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.
CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.
CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea, cădere. Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175. 2. (Cu sens colectiv) Deșeuri. Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147. 3. (Depreciativ) Om sau animal bătrîn și neputincios. O căzătură de cal.
CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tură.
căzătúră s. f., g.-d. art. căzătúrii; pl. căzătúri
căzătúră s. f., g.-d. art. căzătúrii; pl. căzătúri
CĂZĂTÚRĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. v. babalâc. 3. mortăciune, pieritură.
CĂZĂTÚRĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
CĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A CĂDEA. 2) la pl. Parte care rămâne de la prelucrarea unei materii prime; deșeuri. 3) Om (sau animal) bătrân și ramolit. 4) fig. Om degradat moralicește. /a cădea + suf. ~ătură
căzătură f. 1. rezultatul căderii; 2. fig. ruină, casă veche, om bătrân; 3. vită slabă.
căzătúră f., pl. ĭ. Rezultatu saŭ felu căderiĭ: Am suferit o căzătură. Halal căzătură! Copac căzut: pădure plină de căzăturĭ. Iron. Om saŭ animal slab (hodorogit): baba asta e o căzătură. V. slăbitură, uscătură.
căzătu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.
CĂZĂTU s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. babalîc, baccea, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns o ~!) 3. mortăciune, pieritură. (O ~ de cal.)
căzătură, căzături s. f. 1. om bătrân și neputincios. 2. prostituată urâtă și alcoolică. 3. persoană decăzută; ratat.

căzătură dex

Intrare: căzătură
căzătură substantiv feminin