căzător definitie

10 definiții pentru căzător

căzător, ~oare a [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 324/10 / Pl: ~i, ~oare / E: cădea + -(ă)tor] Care cade.
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. – Cădea + suf. -ător.
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. – Cădea + suf. -ător.
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. COȘBUC, P. II 78. ◊ (Mai ales în expr.) Stea căzătoare = meteor luminos care străbate atmosfera. O stea căzătoare din cer, Ea mării ne-a spus sărutarea Și luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. COȘBUC, P. I 81.
CĂZĂTÓR, -OÁRE, căzători, -oare, adj. Care cade. ◊ Stea căzătoare = meteor luminos care străbate atmosfera. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tor.
căzătór adj. m., pl. căzătóri; f. sg. și pl. căzătoáre
căzătór adj. m., pl. căzătóri; f. sg. și pl. căzătoáre
CĂZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care cade. ◊ Stea ~oare meteorit care arde când străbate atmosfera Pământului. /a cădea + suf. ~ător
căzător a. care cade.
căzătór, -oáre adj. Care cade. Stele căzătoare, meteor luminos care se vede noaptea străbătînd ceru. Caduc, peritor: cerbiĭ aŭ coarne căzătoare. Fig. Supus peiriĭ: cele omeneștĭ îs căzătoare.

căzător dex

Intrare: căzător
căzător adjectiv