căulă definitie

7 definiții pentru căulă

căúlă sf [At: CIUPALĂ, Pl. / P: că-u~ / V: caú~, căhú~, căúne / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Plută de 4-5 lemne, care servește la transportul oamenilor (sau greutăților) de pe un mal pe altul. 2 Vas de plutit format din 7-8 grinzi. 3 Pod de bârne de 3 m lungime și 1 m lățime. 4 Plută mică, pătrată, fără cârmă, compusă din scânduri groase legate la capete cu grinzi și mânată cu ruda (prăjina) sau cu cechea. 5 Plută încheiată din trunchiuri lungi de 11-21 m Cf brudină, pod plutitor. 6 (Îs) ~la chipcelului Instalație de pescuit.
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. – Et. nec.
CĂÚLĂ, căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător.
căúlă (reg.) s. f., g.-d. art. căúlei; pl. căúle
căúlă s. f., g.-d. art. căúlei; pl. căúle
căúlă și caúlă f., pl. e (cp. cu numele orașuluĭ Cahul, lîngă Prut). Est. Plută de trecut o apă mică împingînd-o cu ghĭonderu. – Și cahulă. V. bac 1 și cĭobacă.

căulă dex

Intrare: căulă
căulă substantiv feminin