cătur definitie

7 definiții pentru cătur

cătúr sn [At: ADAM, R. 170 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Butuc de lemn. 2 Trunchi care rămâne în pământ după tăiere Cf ciot, buștean, buturugă. 3 Trunchi de arbore tăiat. 4 Arbore având grosimea de la un lăstar până la a unui butuc de roată. 5 (Pex) Arbore înalt și subțire. 6 (Pex) Huceag. 7 (Reg) Arbore tânăr.
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec.
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec.
CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr.
cătúr (reg.) s. m., pl. cătúri
cătúr s. m., pl. cătúri
cătúr m. (sîrb. kótur, vlăstar, de unde și cotor. Bern. 1, 591). Hațeg. Trunchĭ retezat rămas la pămînt (de unde, de cele maĭ multe orĭ, răsar vlăstare și se formează tufiș). Mold. Tufiș rătund: sare un ĭepure din cătur.

cătur dex

Intrare: cătur
cătur substantiv masculin