cătușnică definitie

14 definiții pentru cătușnică

cătúșnică sf [At: LB / V: cătúșnic sn, ~íță, cotúșnic sn / Pl: ~ice / E: cătușă + -nic] (Bot) 1 Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante Si: iarbă-flocoasă, iarba-mâței, iarba-vântului, minta-mâței (Nepeta cataria). 2 Plantă erbacee meliferă, cu miros greu și cu flori albastre-violacee sau roșii Si: cătușă (9) (Ballota nigra). 3 (Bot; îc) ~-sălbatică Voronică (Marrubium vulgare). 4 (Bot; șîc ~-sălbatică) Unguraș (Marrubium peregrinum). 5 (Bot) Roiniță (Melissa officinalis).
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Mold.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros aromatic pătrunzător, cu flori albe sau roșiatice și cu proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). Nu se lasă pînă ce găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică... și cu alte buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.
cătúșnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici
cătúșnică s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici
CĂTÚȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.
CĂTÚȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței.
CĂTÚȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică
cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.
CĂTUȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mîței, iarba-vîntului, iarbă-flocoasă, minta-mîței.
cătușnică s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.
cătușnică-sălbatică s. v. VORONIC.

cătușnică dex

Intrare: cătușnică
cătușnică