cătrănitură definitie

6 definiții pentru cătrănitură

cătrănitúră sf [At: SLAVICI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: cătrăni + -tură] 1-6 Cătrănire (1-6). 7 (Ccr) Obiect foarte murdar de catran. 8 (Pex) Obiect negru. 9-10 (Ccr; fig) Băutură (prea tare) (sau cu gust amar).
CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură.
CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură.
CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Din cătrăni + suf. -(i)tură.
cătrănitúră (rar) (că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănitúrii; pl. cătrănitúri
cătrănitúră s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. cătrănitúrii; pl. cătrănitúri

cătrănitură dex

Intrare: cătrănitură
cătrănitură substantiv feminin
  • silabisire: -tră-