cătină definitie

2 intrări

20 definiții pentru cătină

catínă sf vz cătină
cătínă sf [At: (a. 1792) URICARIUL I, 351/3 / V: cat~, cătấnă, căténă, catín sm, ~ín sm / Pl: ~ne / E: lat catena] (Bot) 1 (Îc) ~-albă (sau ~-cenușie) Arbust spinos, cu frunze înguste, lanceolate, argintii cu flori ruginii și fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). 2 (Îc) ~-de-garduri Arbust spinos, otrăvitor, cu ramuri lungi, subțiri și flexibile, cu flori purpurii, cu fructe boabe roșii alungite Si: (reg) licină, lițian, răchișoară, zaharică (Lycium vulgare). 3 (Îc) ~-mică (sau ~ roșie) Arbust spinos cu tulpină roșiatică, foarte ramificată, cu flori albe-trandafîrii, cu fructe sub formă de capsule galben-deschis, folosite la fabricarea berii sau în vopsitorie Si: (reg) tamariscă (Myrica sau Tamarix germanica). 4 (Îc) ~-roșie Arbust cu ramuri lungi, flexibile, de culoare roșu-închis, cu flori trandafirii (Tamarix gallica). 5 (Îae) Arbust spinos cu flori dispuse în spice scurte și groase (Tamarix Pallasii). 6 (Reg; îae) Pomușel (Bryum argenteum). 7 (Îae) Arbust spinos cu frunze mici, în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu Si: (reg) tamariscă (Tamarix ramosissima). 8 (Reg) Planta Xanthium spinosum. 9 (Bot) Torțel (Cuscuta europaea).
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie = arbust cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă = arbust cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena.[1]
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena.
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Arbust spinos cu flori de culori diferite, cu fructe necomestibile, în formă de boabe de culoare roșie sau portocalie, întrebuințat mai ales ca gard viu. Și după ce ne firitisim și cu fina Nastasia, o luăm înainte pe sub pletele cătinei. SADOVEANU, O. A. II 109. De jur-împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. Nu se mai satură privind coșurile de cătină încărcate pînă în buze cu pește proaspăt. DELAVRANCEA, S, 56.
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cu flori roșii-violacee și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Lat. catena.
cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni
cătínă s. f., g.-d. art. cătínii; pl. cătíni
CĂTÍNĂ s. v. holeră, spin.
CĂTÍNĂ s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (rar) licină, (reg.) răchișoară, zaharică. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchișoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roșie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.
cătínă (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbuști; cătină albă, Hippophaë rhamnoides; cătină de garduri, Lycium vulgare; cătină mică, Tamarix germanica; cătină roșie, Tamarix gallica. Lat. catănum „plantă asemănătoare cu drobul”, cuvînt documentat în Spania în sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influența lui catena, cf. mr. cătiră „șira spinării”. În orice caz, nu este probabilă der. propusă de DAR, din lat. catena, și cu atît mai puțin originea anterioară indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. cătinar, s. m. (pasăre mică neidentificată); cătinat, adj. (cu frunzișul des); cătineț, s. n. (desiș, hățiș).
CĂTÍNĂ ~i f. Arbust spinos cu frunze înguste și fructe lunguiețe galbene-roșietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena
cătină f. 1. (de garduri), arbust spinos ce crește pe lângă garduri(Lycium); 2. (mică), frumos arbust, cu flori albe roșiatice, ale cărui ramuri verzi pot înlocui hameiul în fabricarea berii (Tamarix germanica). [Origină necunoscută].
cắtină (est) și cătínă (vest) f., pl. ĭ (lat. caténa, lanț). Un mărăcine (cu frunze lanceolate, cu bace micĭ roșiĭ lungărețe) care se întrebuințează la facerea gardurilor viĭ (lýcium vulgare), numit și dracilă. Un frumos copăcel numit și cătină mică, cu florĭ albe roșiatice, ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hameĭu la fabricarea beriĭ și se pot întrebuința și’n văpsitorie ca să coloreze în negru (myricária [saŭ támarix] germanica). – În nord catină.
*tamarísc m. (lat. tamariscus și támarix, -icis). Un copăcel ale căruĭ ramurĭ verzĭ pot înlocui hemeĭu la facerea beriĭ și care dă și o coloare neagră (myricaria [saŭ támarix] germanica). – Pop. cătină mică.
CĂTI s. (BOT.) 1. (Lycium vulgare) (reg.) licină, răchișoară, zaharică. 2. (Lycium halimifolium) (Bucov.) răchișoară. 3. (Tamarix sau Myrica germanica) (rar) tamariscă. 4. cătină roșie (Tamarix ramosissima) = tamariscă.
căti s. v. HOLERĂ. SPIN.
CĂTINĂ (lat. catena) s. f. Denumirea regională a șapte specii de plante: c. albă, c. de garduri, c. mică, c. roșie, c. cuscută, holeră (3), spin (2). ♦ C. albă = arbust sau arbore de talie mică (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenușii-argintii, spinoși, păroși, decorativi (Hippophäe rhamnoides). C. roșie = numele a două specii de arbuști, spinoși, de c. 3 m înălțime, cu ramuri maro-roșietice, erecte (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) și flori mici, rozee.
HIPPOPHAE L., CĂTINA ALBĂ, CĂTINA DE RÎU, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din Asia și Europa, 2 specii, plante dioice. Flori mici, nesemnificative, perigonul cu 2 foliole, 4 stamine. Frunze înguste.
MYRICARIA Desv., CĂTINĂ, fam. Tamaricaceae, gen originar din Europa și Asia, arbuști sau semiarbuști cu frunze mici, Caduce, cca 10-12 specii. Flori (pe tip 5, 10 stamine concrescute la bază, antere roșii, stigmat sesil, 3-4 lobat) mai multe în buchete, reunite în spice terminale. Fruct, capsulă.

cătină dex

Intrare: cătină
cătină substantiv feminin
Intrare: cătină
cătină