cătănioare definitie

11 definiții pentru cătănioare

cătănioáră sf [At: H XVIII, 27 / Pl: ~re / E: cătană + -ioară] (Reg) 1-4 (Șhp) Cătană (1) (în primul an de stagiu militar) Si: cătăniță (1-4), cătănuță (1-4). 5 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Bot; reg; lpl) Surguci (Consolida ajacis).
CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.
CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.
CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. Cătăniță. Vai, sărace cătănioare. Că n-au nici o sărbătoare, Numai pușca pe spinare. HODOȘ, P. P. 221. – Pronunțat: -nion-.
CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. [Pr.: -nioa-] – Din cătană + suf. -ioară.
cătănioáră (reg.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre
cătănioáră s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre
CĂTĂNIOÁRĂ s. v. soldățel.
CĂTĂNIOÁRE s. pl. v. surguci.
cătanioa s. v. SOLDĂȚEL.
cătănioare s. pl. v. SURGUCI.

cătănioare dex

Intrare: cătănioară
cătănioară substantiv feminin
  • silabisire: -nioa-
Intrare: cătănioare
cătănioare