cătănie definitie

12 definiții pentru cătănie

cătăníe sf [At: ANON. CAR. / V: ~tun~, cotuníe / Pl: ~ii / E: cătană + -ie] (Reg) 1 Serviciu militar. 2 Militărie.
CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.
CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie.
CĂTĂNÍE s. f. (Regional) Serviciu militar, militărie. Bătrinul Jura, drept și spătos umbla cum știa el să umble de. cînd făcuse cătănia la husari. DUMITRIU, V. L. 71. Și se bucură tot satul. – Vin feciori din cătănie. GOGA, P. 91. Trei ani vor fi la toamnă de cînd l-au dus în cătănie. SLAVICI, N. 1 35. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.
CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Serviciu militar; militărie. – Din cătană + suf. -ie.
cătăníe (pop.) s. f., art. cătănía, g.-d. cătăníi, art. cătăníei
cătăníe s. f., art. cătănía, g.-d. cătăníi, art. cătăníei
CĂTĂNÍE s. v. armată, militărie, serviciu militar, stagiu.
CĂTĂNÍE ~i f. înv. Serviciu militar; militărie. [Art. cătănia; G.-D. cătăniei; Sil. -ni-e] /cătană + suf. ~ie
cătănie f. miliție, serviciu militar (în armata austro-ungară): cântec de cătănie.
cătăníe f. Fam. Soldăție.
cătănie s. v. ARMATĂ. MILITĂRIE. SERVICIU MILITAR. STAGIU.

cătănie dex

Intrare: cătănie
cătănie substantiv feminin