cătăniță definitie

10 definiții pentru cătăniță

cătăníță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 97 / Pl: ~țe / E: cătană + -iță] 1-4 Cătănioară (1-4). 5 Nevastă de soldat.
CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.
CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană; cătănioară, cătănuță. – Cătană + suf. -iță.
CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui cătană. Pe cel deal, pe cea colniță, Primblă-mi-se-o cătăniță. ALECSANDRI, P. P. 97.
CĂTĂNÍȚĂ, cătănițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui cătană.
cătăníță (reg.) s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe
cătăníță s. f., g.-d. art. cătăníței; pl. cătăníțe
CĂTĂNÍȚĂ s. v. soldățel.
cătăniță s. v. SOLDĂȚEL.
Cătan, -a, -u, Cătăn/iță, -oiu, -uță v. Catană 1-4.

cătăniță dex

Intrare: cătăniță
cătăniță substantiv feminin
Intrare: Cătăniță
Cătăniță