căsean definitie

8 definiții pentru căsean

căseán, ~ă [At: SBIERA, F. S. 97 / V: (reg) ~sán / Pl: ~eni, ~éne, (reg) cășéni, cășéne / E: casă1 + -ean] (Pop) 1 a Casnic. 2 smf (Mpl) Totalitate a persoanelor care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie).
CĂSEÁN, căseni, s. m. (Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). – Casă1 + suf. -ean.
CĂSEÁN, căseni, s. m. (Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). – Casă1 + suf. -ean.
CĂSEÁN, căseni, s. m. (Popular, mai ales la pl.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). Umplu pahare pentru toți căsenii. V. ROM. martie 1952, 123. Se trezește și ascultă, și iarăși aude strigînd și mai tare: Hodinesc căsenii! SBIERA, P. 49.
CĂSEÁN, căseni, s. m. (Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). – Din casă + suf. -ean.
căseán (pop.) s. m., pl. căséni
căseán s. m., pl. căséni
căseán, -că s. (d. casă). Trans. Casnic, persoană din casă. V. căsaș.

căsean dex

Intrare: căsean
căsean substantiv masculin