căscioară definitie

10 definiții pentru căscioară

căscioáră sf [At: PSALT. 173/24 / V: cășci~, (înv) ~sici~, căști~, cășto~, căși~ / Pl: ~re/ E: căsuță + -ioară] 1-4 Căsuță (1-4). 5 (Reg) Cameră într-o casă țărănească Cf casă. 6 (Reg) Căsnicie.
CĂSCIOÁRĂ, căscioare, s. f. Căsuță. – Căsuță + suf. -ioară.
CĂSCIOÁRĂ, căscioare, s. f. Căsuță. – Căsuță + suf. -ioară.
CĂSCIOÁRĂ, căscioare, s. f. Diminutiv al lui casă; căsuță. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară – Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. COȘBUC, P. I 191. Mai merse nițel și dete peste, o căscioară și bătu la poartă ISPIRESCU, L. 348. S-au clădit case și căscioare, GHICA, S. 496.
CĂSCIOÁRĂ, căscioare, s. f. Căsuță. – Din căsuță + suf. -ioară.
căscioáră (-cioa-) s. f., g.-d. art. căscioárei; pl. căscioáre
căscioáră s. f., g.-d. art. căscioárei; pl. căscioáre
CĂSCIOÁRĂ s. v. căsuță.
căscĭoáră și cășcĭoáră f., pl. e Vest. Căsuță.
CĂSCIOA s. căsuță, (rar) căsișoară, căsulie.

căscioară dex

Intrare: căscioară
căscioară substantiv feminin