căscătură definitie

10 definiții pentru căscătură

căscâtúră sf [At: DOSOFTEI, V. S. 41/2 / Pl: ~ri / E: căsca + -ătură] 1 Căscare. 2 Deschizătură. 3 Crăpătură.
CĂSCĂTÚRĂ, căscaturi, s. f. (Pop.) 1. Căscat1 (2). 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat. [Cîinii] cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. 2. Deschizătură mare, gol în interiorul unui obiect sau între două obiecte. Soarele cobora în căscaturile munților ca un șoim roșu. CAMILAR, TEM. 407. Se zări un foc mare, vînzolindu-se în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Din căsca + suf. -(ă)tură.
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.
căscătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căscăriĭ: de la prima căscătură am văzut că ți-e somn. Crăpătură, prăpastie.
CĂSCĂTU s. 1. căscat. (A tras o ~.) 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. deschizătură.

căscătură dex

Intrare: căscătură
căscătură substantiv feminin