cărucior definitie

11 definiții pentru cărucior

căruciór sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 19/20 / P: ~ciór / Pl: ~oare / E: căruț + -ior] 1-2 (Înv; șhp) Căruț (1-2). 3 Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici Si: căruț (3). 4 Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transportul de sarcini relativ mici pe distanțe scurte Si: căruț (4). 5 (Teh) Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru, sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat.
CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt purtați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.
CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. (Adesea determinat prin «de copii») Trăsurică în care sînt plimbați copiii, mici; căruț (3). [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transportat sau deplasare.
CĂRUCIÓR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transporturi. – Din căruță + suf. -ior.
căruciór s. n., pl. cărucioáre
căruciór s. n., pl. cărucioáre
CĂRUCIÓR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)
CĂRUCIÓR ~oáre n. 1) Trăsură mică în care sunt purtați copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplasează pe calea ferată sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei mașini-unelte care transportă piesa de prelucrat sau unealta prelucrătoare. /căruț + suf. ~ior
cărucĭór n., pl. oare. Căruț mic.
CĂRUCIOR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

cărucior dex

Intrare: cărucior
cărucior substantiv neutru