cărucioară definitie

9 definiții pentru cărucioară

cărucioáră sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: ~cioá~ / Pl: ~re / E: căruță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căruță (1) (mică).
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.
CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.
cărucioáră (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioárei; pl. cărucioáre
cărucioáră s. f., g.-d. art. cărucioárei; pl. cărucioáre
cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).
cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.

cărucioară dex

Intrare: cărucioară
cărucioară substantiv feminin