cărucer definitie

8 definiții pentru cărucer

cărucér sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 37/23 / Pl: ~i / E: căruță + -ar] 1 (Reg) Căruțaș. 2 (Ast; art) Vizitiul.
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Mold.) Căruțaș. M-am schimbat în straie de cărucer, ca să pot iar intra aici. ALECSANDRI, T. I 214. Aste-s două scrisori ce le aducea cărucerul de la Vaisbruc. NEGRUZZI, S. III 196. Cărucer m-oi face Și pe drum oi trece, Cu care Cu povară. MARIAN, O I 266.
CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.
cărucér (reg.) s. m., pl. cărucéri
cărucér s. m., pl. cărucéri
cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.

cărucer dex

Intrare: cărucer
cărucer substantiv masculin