cărucean definitie

10 definiții pentru cărucean

căruceán sn [At: RETEGANUL, P. I, 2 / Pl: ~ene / E: căruț + -ean] 1-2 (Șhp) Căruț (1-2).
CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. (Rar) Căruț (1). – Căruț + suf. -ean.
CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.
CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț1. Unde ai mai văzut tu muierile mergînd la pădure, după un cărucean de lemne, cu bărbat cu tot? RETEGANUL, P. I 2.
CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.
căruceán (rar) s. n., pl. cărucéne
căruceán s. n., pl. cărucéne
CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.
CĂRUCEÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean
cărucean s. v. CĂRUCIOR. CĂRUȚ. LANDOU. TRĂSURICĂ.

cărucean dex

Intrare: cărucean
cărucean substantiv neutru